Mircea si Ioana Cantacuzino
Născuţi în anul 1895 şi respectiv 1900, Ioana şi Mircea Cantacuzino au fost doi dintre cei patru copii din cea de-a doua căsătorie a lui Ion G. Cantacuzino (supranumit „Inginerul”) cu Maria Fălcoianu, ceilalţi doi fiind Despina, născută în 1901, şi Maria, născută în 1904.
Odată cu pierderea tragică a ambilor părinţi (Maria moare în 1907, iar Ion în 1911), orfanii au fost crescuţi de verişoara vitregă a tatălui lor, Elena Cantacuzino, soţia lui Gogu Cantacuzino, Ministrul de Finanţe. Fără factorul stabilizator al unei familii complete, orfanii au devenit autonomi şi independenţi. Cei patru copii s-au sprijinit unul pe celălalt şi între ei s-a format o legătură strânsă. Fiind cel mai mare dintre copii, Ioanei i-a revenit povara de a-şi asuma rolul de mamă pentru ceilalţi.
Mircea
Mircea Cantacuzino urmează cursurile de inginerie de la Colegiul Tehnic Charlottenburg, în Germania. Fluent în limba germană şi cunoscător al limbii engleze, Mircea era o persoană flamboiantă şi un bon viveur. De la echitaţie la curse de maşini, aceste îndeletniciri elegante ale unui stil de viaţă privilegiat i-au marcat drumul spre independenţă.
Era de aşteptat ca Mircea să se apuce de pilotaj. Un împătimit al curselor de maşini, aceasta a fost o evoluţie într-o lume de îndrăzneală şi exaltare. Era o perioadă când în România predomina atitudinea potrivit căreia celui ce îndrăzneşte i se cuvine izbânda. Era evident încă de la o vârstă fragedă că Mircea avea să devină aviator.
Industria aviatică era încă la început şi piloţii vremii erau, nu numai admiraţi pentru curajul lor, dar şi pentru spiritul de pionierat, nu numai în ceea ce-i privea pe ei înşişi, ci şi în sensul promovării unei atitudini pozitive faţă de ţară.
Curând după înfiinţarea acestei şcoli, Mircea a decedat într-un accident aviatic la vârsta de 30 de ani, lăsând în urmă o soţie şi un foarte tânăr fiu de 5 ani, Dan Cantacuzino.
Iniţial a fost înmormântat pe domeniul său de la Cornu, Prahova, şi apoi a fost mutat în cripta familiei din Cimitirul Bellu.
Moştenirea şi viziunea sa, materializată în şcoala de aviaţie, a continuat cu Ioana la manşă.
Ioana
Ioana urmează școala la Călimănești și apoi, studiile universitare în Franța. La vârsta de 12 ani începe să fie pasionată de astronomie şi corespondează cu celebrul astronom francez Camille Flammarion care, cucerit de scrisorile fetei, îi trimite un telescop cu care să poată observa luna şi stelele.
Se căsătorește cu Grigore Carp în aprilie 1915, la vârsta de 20 de ani. Au, în data de 6 februarie 1917, o fiică care se naște la București ce poartă tot numele de Ioana,.
Ioana și Grigore Carp au divorţat ulterior iar ea s-a căsătorit cu ing. Aurel Persu, cel care a inventat și a brevetat automobilul aerodinamic, în 1924. Această nouă căsătorie a durat câţiva ani și, după un alt divorţ, Ioana nu s-a mai recăsătorit. Ioana a continuat să ducă mai departe moştenirea fratelui său, conducând cu succes şi consolidând permanent poziţia şcolii de aviaţie, pe plan naţional şi internaţional.
Ioana și-a petrecut ultima parte din viaţă la vila din Călimăneşti unde a decedat în decembrie 1951, la vârsta de 56 de ani. În urma lucrărilor de mutare a cimitirului, amplasamentul mormântului său nu este cunoscut nici în ziua de astăzi.
