Gheorghe (George) Balș

Urmează, după liceu, cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, iar în 1930 devine membru fondator al Asociaţiei pentru Propăşirea Turismului Aerian „Mircea Cantacuzino”.

Obține, în 1934, brevetul de gradul II și primeşte, în Polonia, brevetul C de instructor planor la şcoala de la Bezmiechowa. Este primul din seria de aur a planorismului românesc cu brevet de instructor de zbor, fiind urmat de Eugen Cernescu, Gheorghe Goşman, Nicolae Blebea, Vasile Scorţea şi alţii.

În 1936, ia parte la prima cursă aeriană organizată de ziarul Tempo pe traseul Bucureşti – Constanţa – Galaţi – Cernăuţi. În această perioadă publică și articole de propagandă pentru planorism în Revista Aeriană a Federaţiei Aeronautice Române.

În iulie 1941, începe activitatea pe front în cadrul Escadrilei 112 Legătură. Piere în timpul unei misiuni pe 15 noiembrie 1942, avionul său fiind doborât de antiaeriana sovietică în apropierea orașului Surovkino. I se va acorda în 1943 post mortem Virtutea Aeronautică, Crucea de Aur cu Spade şi Steaua României.