Report 1932

Asociaţia Pentru Propăşirea Turismului Aerian

“MIRCEA CANTACUZINO”

Dare de Seamă

1932

Doamnelor şi Domnilor

Să îndreptăm primul nostru gând către M.S. Regele care în vremurile acestea turburi are greaua şi înălţătoarea misiune de a fi sfetnic şi dreptar al năzuinţelor poporului său încredinţându-L de nestrămutata noastră dragoste către Coroană şi Ţară.

Doamnelor şi Domnilor,

Nici anul acesta nu ne-a fost dat să ne regăsim cu toţii la Adunarea Generală, ci avem durerea să numărăm din nou lipsuri în rândurile noastre.

Puţine zile după ce l-am primit în mijlocul nostru la Adunarea Generală, de anul trecut, pentru strălucita reuşită a raidului Bucureşti-Saigon-Bucureşti, ne-a părăsit Ionel Ghica.

L-am primit cu cinstirea deosebită pe care o merita, proclamându-l Membru de Onoare, căci într’adevăr el era cel mai destoinic din tânăra noastră pleiadă de piloţi de turism. Dispariţia lui Ionel Ghica atunci când ajunsese să înfăptuiască performanţe care făceau cinste aviaţiei româneşti, lasă în mijlocul nostru un gol ce-l resimţim dureros şi pe care îl ştim greu de împlinit.

Asemeni am mai pierdut pe Membrii noştri efectivi D-l Robert Lievre, Preşedintele coloanei franceze din România şi pe D-l Petre Ganciu, tânăr pasionat de aviaţie.

Doamnelor şi Domnilor,

Anul 1932 ne-a adus însă şi o deosebită bucurie. Într’adevăr la 2 Iunie, membrul nostru fondator şi fost elev al şcoalei noastre de pilotaj, D-l Ing. Ion Cociaşu cucereşte pentru România cu 8 ore 17’42” recordul mondial de durată în circuit închis, categoria avioane uşoare cu două locuri. Acest record era din 1930 deţinut de Franţa cu performanţa piloţilor Reginensi şi de Viscaya de 6 ore şi 34′.

Acesta este primul record mondial cucerit de România.

M.S. Regele a binevoit a cinsti meritul tânărului sburator acordându-i la 6 Iunie 1932, Crucea Virtutei Aeronautice.

Fapta unui fost elev al şcoalei lui Mircea Cantacuzino constitue pentru gruparea noastră, nu numai o îndreptăţită mândrie dar mai ales mângâierea de a vedea concretizat că jertfa şi munca fondatorului şcoalei şi a noastră nu sunt zadarnice, ci rodnice şi folositoare ţărei.

Gândul acesta să ne fie un stimulent pentru lupta grea ce o avem de dus, datorită timpurilor potrivnice unei desvoltări normale.

Am început şcoala la 1 Iunie cu cele două avioane vechi (unul proprietatea şcoalei şi celălalt pus la dispoziţie de D-na Cantacuzino) a căror motoare ajunse la limita uzurei, cereau repetate reparaţii întrerupând necontenit instruirea elevilor.

La 1 Septembrie, ne-am văzut nevoiţi să întrerupem şcoala din lipsă de material, motoarele fiind definitiv scoase din uz.

 La 21 Septembrie, A.R.P.A. Ne împrumută un avion Messerschmitt 80 cai ceea ce ne permite reluarea şcoalei. Avionul fiind însă de un alt tip, instruirea elevilor trebueşte reluată, iar A.R.P.A nepermiţând sboruri singur la bordul avionului împrumutat, nu s’a putut face pregătirea pentru brevet. Instruirea regulată în vederea brevetului nu s’a realizat în bune condiţiuni decât de la 19 Octombrie când A.R.P.A ne-a donat avionul Messerchmitt 100HP.

Nu ne vom mira deci de rezultatul slab al campaniei de şcoală 1932, cari se prezintă astfel:

Elevi înscrişi . . . . . . 22

Brevetaţi . . . . . . . . . . .3

Amânaţi pe 1933 . . . . 3

Retraşi şi radiaţi . . . . .16

S’au totalizat pe avioanele Asociaţiei cca. 500 ore de sbor în 3300 sboruri, cuprinzând atât instruirea noilor elevi cât şi sborurile piloţilor la antrenament.

Asemeni şi-au făcut antrenamentul pe avioanele Asociaţiei cinci funcţionari ai Aviaţiei Civile totalizând 38 ore în mod gratuit.

Doamnelor şi Domnilor,

După cum aţi văzut, în înşiruirea cronologică a mersului şcoalei de pilotaj, am avut de înregistrat la 19 Octombrie un gest generos al As. pentru propaganda aviaţiei (A.R.P.A.) care ne-a donat un avion Messerschmitt cu motor Siemens 100 cai construit în ţară la fabrica I.C.A.R. Această donaţie a fost făcută în baza Procesului-Verbal Nr. 33 din 30 Martie 1932 a Comitetului A.R.P.A. care a hotărât atunci, în cadrul programului său de a strânge fonduri pentru aviaţie, să ne doneze două avionete pentru şcoala de pilotaj. Gestul A.R.P-ei este cu atât mai lăudabil şi frumos cu cât dânsa a trebuit să treacă peste un firesc sentiment de concurenţă, având şi ea mai multe şcoli de pilotaj. Se cuvine A.R.P.-ei mulţumirile noastre cele mai vii pentru sprijinul ce ni l-a dat şi fără care, trebuie să o recunoaştem, nu ne-am fi putut termina activitatea anul acesta.

 La sfârşitul lui Septembrie am primit şi de la Direcţia Aviaţiei Civile o subvenţie de 100.000 lei care ne-a permis să comandăm un motor Salmson 40 HP pentru avionul şcoalei, prea târziu însă pentru campania 1932.

Pentru anul 1933, avem deci asigurat materialul de sbor necesar, prin donaţia avionului Messerschmitt 100 cai şi montarea noului motor Salmson 40 cai pe avionul şcoalei.

Doamnelor şi Domnilor,

Din cele expuse mai sus, vedeţi şi D-v ce greutăţi şi lipsuri avem de învins spre a duce la bun sfârşit scopul propus. Aceasta dovedeşte odată mai mult, ceea ce în străinătate este lege, şi anume că aviaţia de turism nu poate încă trăi în mod normal fără ajutorul statului, care de altfel este direct interesat în cauză.

La noi, în sărăcia pe care o cunoaştem cu toţii, conducătorii aviaţiei româneşti, nu au putut încă înfăptui acest punct din programul stabilit.

 Avem dreptul însă şi sperăm că, faţă de suma relativ ridicol de mică, de care are nevoie şcoala noastră ca să dea roade folositoare, se va găsi cât mai curând, modalitatea subvenţionărei. Aceasta fiind prevăzută în Legea aeronauticei şi construind prin formarea pilotilor de rezervă un punct important din problema aviaţiei.

Doamnelor şi Domnilor,

Ajutorul statului fiind încă minim, iar aportul din taxele încasate de la elevi şi piloti neacoperind decât o mică parte a cheltuielilor am fost nevoiţi a ne adresa marelui public pentru echilibrarea budgetului nostru.

Să adresăm toată lauda şi gratitudinea acelui grup de persoane, cari au binevoit să ne ajute, organizând o serie de serbări cu scopul de a strânge fondurile necesare şcoalei noastre de pilotaj, şi să facem un călduros apel, la sentimentele lor de buni români, să continue cu aceeaşi râvnă opera începută.

Noi le asigurăm că fiecare ban ce-l strâng este întrebuinţat cu folos şi util realizărei scopului nostru

Înainte de a termina darea de seamă, am dori să relevăm un fapt dureros. Din bilanţul pe anul acesta reese o scădere la jumătate a veniturilor din cotizaţii. Nu putem să credem că după numai trei ani, cenuşa uitărei s’a cernut pe însufleţirea care a pornit opera noastră în memoria lui Mircea Cantacuzino. Desigur, timpurile grele stănjenesc avăntul fiecaruia, dar totuşi, suntem convinşi că sacrificiul făcut pentru o idee dragă şi pioasă merită să fie făcut. Facem insistenta rugaminte, mai ales membrilor fondatori să nu-şi mai uite îndatoririle faţă de Asociaţia noastră, adică să nu-l uite pe Mircea Cantacuzino

Raportul Cenzorilor

Domnilor Membri,

Avem onoarea a aduce la cunoştinţa Domniilor-Voastre că am verificat şi aflat în ordine registrele şi întreaga gestiune bănească a Asociaţiei pentru propăşirea turismului aerian “Mircea Cantacuzino” pe anul 1932.

Am verificat de asemenea conturile de venituri şi cheltuieli şi bilanţ pe 1932, pe care le anexăm acestui raport, precum şi budgetul pe anul 1933, pe care le-am aflat de asemenea în regulă.

Bucureşti, 22 Februarie 1933.

Cenzori:

(ss) Gh. Cantacuzino

(ss) Gh. Balş

(ss) Ing. Dan Năcescu